Hidroizolarea interioară

O simplă comparație între vopselele epoxidică și poliuretanică folosite la acoperirea pardoselilor de ciment
martie 13, 2018
AKROFLEX -aplicarea hidroizolatiei pensulabile
martie 12, 2019

Hidroizolarea interioară

Hidroizolarea interioară a pivnițelor sau beciurilor

Hidroizolarea interioară a beciurilor, a pereților de beton, a zidăriei din pivniță etc., nu a fost niciodată o problemă ușor de rezolvat. Fie datorită „deranjului” generat de operațiunea în sine, deranj datorat gradului de afectare al construcției, adică de volumul și complexitatea lucrărilor ce vor trebui executate, și deci de multitudinea de factori care trebuie luați în seamă; sau chiar de soluția tehnică ce ar trebui adoptată pentru a rezolva problema. Veți dori să aflați care este soluția tehnică cu cel mai mic „deranj”, cu cea mai facilă aplicare și cu cea mai bună durabilitate în timp, soluție pe care apoi s-o evaluați și economic.

Pentru ca vorbim de hidroizolații, înainte de orice trebuie să vă asigurați că umezeala din beciul /pivnița /subsolul dvs. provine „din exteriorul” clădirii și nu este, de fapt, generată în interior de o umiditate excesivă a aerului din subsol, umiditate care condensează pe pereții reci ai beciului, căci atunci avem o problemă de termoizolare.

Cum aflăm ce /cine produce umezeala din beci

Pentru a afla de unde provine apa din beci trebuie să faceți mai întâi un test simplu. Procurați și fixați cu bandă adezivă (scotch de hârtie) câte o bucată rectangulară de tablă, de preferință de aluminiu, cu latura de 200 x 200mm, pe fiecare din pereții subsolului dvs. Puteți folosi și un alt tip de metal, evident. Nu zidiți sau lipiți cu ipsos sau cu mortar plăcuțele de perete, căci veți anula astfel testul. Plăcuțele fixate pe pereții beciului trebuie să rămână sprijinite de pereți și nu trebuie să fie solidare cu zidurile beciului. După ce le-ți fixat, închideți subsolul și reveniți după 24-48 de ore pentru a observa plăcuțele. Dacă la întoarcerea în pivniță  găsiți pe fața exterioară a plăcuțelor, fața dinspe cameră a placuțelor de metal, picături de apă, acela este de fapt condens și provine din aerul umed din beci. Aerul din beciul dvs. este foarte umed iar temperatura suficient de scăzută pentru ca vaporii din aer să condenseze pe pereții reci. Cauza umezelii de pe pereții beciul dvs. este deci umiditatea excesivă din aer, sau ne-aerisirea corectă a sa. În această situație, probabil cea mai ieftină soluție este fie aerisirea corectă a beciului fie instalarea unui dezumidificator. Hidroizolarea pereșilor beciului este inutilă.

Dacă însă găsiți picături de apă pe fața interioară a plăcuțelor, fața dinspre perete a plăcuțelor, atunci umiditatea pătrunde în beciul dvs. prin capilaritățile din pereți, iar cauza este hidroizolarea defectuoasă a subsolului și a fundației. În situația aceasta este necesară refacerea hidroizolației pereților beciului dvs. Pentru aceasta, fie decopertați la exterior și refaceți hidroizolația la exteriorul clădirii -o soluție mai costisitoare dar mai sigură și mai durabilă- fie, dacă infiltrațiile sunt mici, aplicați o soluție de hidroizolare la interior a beciul dvs.

Atunci când hidroizolați la exterior, este utilă și o re-evaluare a structurii solului pe care este amplasată construcția. Este util de știut, pentru că un pământ mai lutos, mai argilos, este impermeabil, noroiește la suprafață și drenează greu. Apa va bălti la suprafața solului (cu atât mai  mult cu cât volumul precipitațiilor crește în unitatea de timp), iar apa din compoziția solului, prezentă la diferite adâncimi va migra (orizontal) către zonele de presiune hidrostatică mai mică, adică exact către fundația casei dvs.

Viceversa, dacă solul este litomorf, calcaros, rocios, apa va drena ușor și va fi absorbită de straturile inferioare.

Tipuri de hidroizolații interioare

Soluțiile de hidroizolare interioară sunt de două categorii. Soluții de impermeabilizare a peretelui și care folosesc substanțe/compuși chimici cu aderență și rezistență ridicate la presiuni negative și, a doua categorie, soluții tehnice de protecție a construcșiei prin colectarea și evacuarea apei pătrunse prin capilaritatea structurii.

Niciuna din soluțiile de impermeabilizare prezentate mai jos NU va da rezultatele așteptate dacă nu sunt complet și corect reparate sau acoperite crăpăturile sau rosturile din/dintre pereți. Reparați mai întâi toate crăpăturile din pereți sau îmbinările defectuoase folosind chituri și/sau rășini poliuretanice sau epoxidice, înainte de aplicarea oricărei soluții de hidroizolare.

Indiferent de tipul soluției tehnice de impermeabilizare a pereților pe care o veti alege, este obligatorie citirea etichetelor de produs, a indicațiilor de aplicare și a normelor de eliminare în mediu, dar mai ales a normelor de securitate și de protecția muncii. Aplicarea incorectă a soluțiilor de impermeabilizare la interior va duce la ratarea tratamentului aplicat, dar mai grav, poate duce la producerea de accidente grave în muncă.

  1. Hidroizolații pe bază de cimenturi. Găsim în categoria aceasta diverse tipuri de cimenturi osmotice sau de amestecuri de cimenturi, elastomeri și nisip cuartos. Soluția, preparată după rețeta producatorului, are aderență perfectă la beton sau la caramidă și se apliă relativ ușor, în funcție de vâscozitate și consistență, folosind perii, bidinele, sau chiar gletuitorul. Peste hidroizolațiile de acest tip se aplică ulterior straturile decorative obisnuite/dorite de dvs.
  2. Hidroizolațiile pe bază de silicați. Aceste tipuri de hidoizolații pot fi aplicate numai pe suprafețe care nu au fost vopsite sau gletuite anterior și pe care nu au fost aplicate alte soluții de hidroizolare. Altfel spus, aplicarea acestor soluții se va face direct pe peretele de beton sau pe zidul de cărămidă pentru că aceste soluții sunt absorbite forte ușor prin porozitatea betonului sau a  cărămizilor, reacționează chimic cu componentele zidului și formeaza o barieră impermeabilă care nu va putea fi curățată sau „cojită” ulterior. În funcție de proprietățile soluției și de indicațiile producătorului, veți putea aplica ulterior vopsele decorative sau alte finisaje pe peretele tratat în acest fel. Este, deci, obligatorie citirea etichetei înaintea achizitiei și folosirii produsului.
  3. Hidroizolații pe bază de vopsele acrilice. Aceste vopsele se aplică pe perete în straturi succesive. Nu este necesară curățarea completă a peretelui, dar este obligatorie îndepărtarea părților friabile, instabile mecanic etc. Aplicarea se face cu o bidinea sau cu un trafalet, în straturi succesive, de grosimi ridicate (indicate de producătorul soluției). Consumul specific va fi astfel de 3-4 ori mai mare decat la vopselelor acrilice decorative obisnuite.
  4. Hidroizolații pe bază de vopsele poliuretanice. Sunt compusi bi-componenți în formulări pe bază de apă sau pe bază de solvenți organici. Acestea din urmă au avantajul că pot fi aplicate pe zidul ud sau pe beton incomplet maturat, dar cu o umiditate care să nu depășească 20%. Au un conținut de substante volatile ridicat, ceea ce impune aerisirea continuuă a spațiului de lucru pentru a evita acumularea de vapori inflamabili și crearea de amestecuri explozive sau pentru a evita intoxicarea lucrătorilor.
  5. Panouri de plastic. Sunt soluții constructive paleative care trebuie asociate cu realizarea de jgheaburi sau de canale de drenaj la baza zidului. Sunt soluții simple, ușor de aplicat, dar care nu opresc pătrunderea apei în subsol. Din acest motiv, apa care ajunge pe suprafața interioară a peretelui și care se va prelinge pe perete, trebuie colectată într-un jgheab sau într-un canal colector și evacuate în exteriorul clădirii.

Hidroizolații exterioare

Hidroizolarea exterioară a construcției este soluția cea mai sigură și durabilă, de departe. În general este o etapă tipică în construcție și ar trebui documentată în cartea tehnică a clădirii împreună cu termoizolarea fundației. Soluția de hidroizolare exterioară a cladirii va fi propusă de constructor sau de arhitect în functie de tipul constructiei, de amplasament și evident de tipul solului. Solutiile de hidroizolare exterioare au la bază membrane PVC, membrane bentonitice, membrane anticondens, membrane bituminoase etc.